Frunze galbene de toamnă... parcă sună a titlu de poezie. Și totuși, vremea asta rece, nuanțele melancolice de galben și maro, soarele care mai stă pe cer, cald încă... nopțile înstelate și friguroase... Toate acestea îmi umplu sufletul de bucurie!
Mă trezesc în fiecare dimineață și privesc pe fereastră, și priveliștea ce o văd zilnic mă face să mă întreb: "oare ce merit am eu să trăiesc?" Și apoi îmi fac ceaiul de dimineață, un mic dejun consistent și totuși simplu, și mă grăbesc să plec spre muncă... Nu în fiecare zi am ocazia să am o dimineață liniștită, dar mă bucur de acele dimineți ca un copil de o jucărie mult așteptată de la Moș-Craciun.. La muncă lume agitată, intră și iese de pe ușa magazinului ca și acceleratul în gară.. Unde fug toți? Unde se grăbesc? Au uitat că a venit toamna? Este anotimpul liniștii și culorilor calde... Ne pregătește pentru o iarnă rece... De ce nu stau în loc să se bucure de ea? Să se bucure de frunzele care dansează în vânt... Să stea pe o bancă, cu cineva drag, poate cu un ceai cald în mână, și să se bucure de razele soarelui care inundă atmosfera de căldură chiar dacă aerul e rece...
Unde fug toți oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu